Dupa ce prin selectie s-a format lotul de reproductie, al doilea pas important este potrivirea corespunzatoare a reproducatorilor, alcatuirea judicioasa a perechilor.
Cunoastem doua sisteme de potrivire a perechilor:
Potrivirea fenotipica:
La acesta se iau in considerare caracterele morfologice si perfomantele de zbor.
Imperecherile omogene. Imperechindu-se asemanator cu asemanator fara a avea efect mare asupra homozigotiei, se sporeste asemanarea urmasilor cu pariniti.
Imperechind asemanator cu asemanator, deci cand masculul si femela au aceleasi calitati, dar fara a avea defecte comune, crescatorul va spori imediat asemanarea dintre parinti si descendeti si dintre frati.
Imperecherile heterozigote, cand se folosesc parteneri care se deosebesc intre ei morfologic si ca performante.
Potrivirea genotipica:
Imperecherile neinrudite. Pentru marirea vitalitati urmasilor(cresterea heterozigotiei) se pun in pereche doi indivizi care nu au in ascedenta lor stramosi comuni. Pe aceasta cale se perfectioneaza mai ales caracterele neaditive.
Imperecherile inrudite (consangvine). Crescatori de porumbei se tem, in majoritatea lor de consangvinizare.
Orice nereusitea, datorata defapt greselilor crescatorilor privind intretinerea si ingrijirea porumbeilor, o pun in seama „nenorocului”, fie consangvinizarii. Ori, trebuie stiut ca in formarea unei rase , in pastrarea si uneori in ameliorarea ei se foloseste si putina consangvinizare. Fara consangvinizare nu se poate pastra si ameliora rasele existente, nu se poate creea nici rase noi.
Extras din: “Rasele de porumbei din Romania” de Feliciu Bonatiu.
Sursa : www.palumbus.net
